Spell

Era noapte tarziu, iar Soushi se plimba singur prin parcul central. Ici colo, se mai auzeau cate un grup de tineri mai galagiosi, care isi povesteau ultimele patanii, dar in rest era liniste. Se opri in dreptul lacului, asezandu-se pe o banca si citind cartea pe care o purta mereu cu el. Era un tip singuratic, departe de casa, departe de trecutul sau si totusi stia ca inca mai avea dusmani, care il cautau.
Aici isi gasise linistea, inchirand un apartament mic in apropierea parcului si lucrand intr-un restaurant, dar era multumit.

Era destul de tarziu, adevarat, dar cum ar fi putut sa plece la timp de la munca fara sa isi termine treaba? Proiectul asta ii placuse foarte mult si isi dedicase pana si timpul liber spre realizarea acestuia iar acum ca era gata iar seful o felicitase pentru o treaba buna facuta, nu isi mai incapea in piele de fericire. Da, se merita sa plece de la birou atat de tarziu daca asta inseamna ca munca ei era apreciata.
Alegand sa o ia pe drumul cel mai scurt spre casa, apartamentul ei fiind foarte aproape de parc, Miko alese sa mearga pe poteca ce traversa direct parcul dar, uitase cat de periculos putea sa fie la ora asta tarzie si nu dura mult pana ce calea ii fu blocata de trei indivizi ale caror intentii nu erau chiar atat de pasnice.

Soushi isi continua lectura in liniste pana observa ca vantul incepu sa bata usor. Ridica privirea din carte si asculta atent. Deocamdata totul parea in regula, dar ceva il puse pe ganduri si se ridica de pe banca, mergand spre o poteca ce trecea fix prin mijlocul parcului. Apropiindu-se de destinatie, observa cateva umbre.
Nu, nu erau umbre, erau trei indivizi care planuiau ceva. Ii mai vazuse prin parc, dar pana acum nu avusese probleme cu ei.

Inghiti in sec si se dadu un pas in spate dar se lovi de ceva sau, mai bine zis, de cineva iar acesta isi dadu seama de intentia ei de a fugi asa ca o prinse in brate, imobilizand-o.
-Nu! Lasa-ma! Da-mi drumul!
Striga speriata in timp ce incepu sa se agite in incercarea disperata de a se elibera dar, era in zadar caci stransoarea era mult prea puternica. Ceilalti doi se apropie de ea, apucand de rochita alba a acesteia, incercand sa o ridice, sa o rupa numai sa scape de ea dar Miko incerca din rasputeri sa ii impiedice.
-Incetati! Lasati-ma in pace!! Ajutor!!!

Ajungand la jumatatea drumului, auzi un glas disperat care cerea ajutor. Nu ii lua mult ca sa isi de-a seama ca cineva fusese atacat si alerga cat putu de repede. La lumina unui far, ii recunoscu pe indivizi si o fata care incerca sa scape de ei.
-Voi trei! se adresa el facandu-i sa tresara, pasind afara din umbra. Daca nu va luati mainile de ea acum, o sa regretati, continua Soushi pe un ton usor nervos.
-A, da si cine esti tu? se indrepta unul din ei spre Soushi, analizandu-l din cap pana in picioare.
-Cine sunt eu, nu are importanta si fata inca incerca sa scape din stransoarea celorlalti doi.
-Auzi, la el, nu are importanta, il batjocori acelasi individ, scuipand si incepu sa rada.
-V-am avertizat, relua Soushi, la fel de calm, dar cu voi nu merge cu bunatatea.
Individul din fata se enerva, scotand un cutitas si incercand sa-l atace. Atat astepta si Soushi, care zambi in coltul gurii, prinzandu-i mana intr-o clipa si imobilizandu-l.
Intr-o fractiune de secunda il aranja frumos, apoi scapa si de ceilalti doi, fara mari probleme. Fata scapata de agresori, tremura ca varga si se apropie de ea, punandu-i sacoul sau pe umeri.
-Haide, frumoasa domnita, ii se adresa el, acum a trecut tot si intinse o mana spre ea.

Tresari speriata cand auzi o noua voce, crezand ca era inca unul din prietenii celor trei si deja isi imagina ce era mai rau pentru ea dar, era exact contrariul. Nici macar nu reusise sa inteleaga prea bine ce se inampla ca tipii deja erau la pamant, nemiscati iar ea era libera dar terifiata.
Il privi speriata pe tanar cand se apropie de ea, inca avand impresia ca ii va face rau dar cuvintele acestuia si gesturile sale o facuse sa isi dea seama ca intr-adevar o salvase si ca nu ii vroia decat binele. Isi sterse lacrimile de pe obraji cu podul palmei, strangand apoi sacoul mai bine pe umarii ei golasi si dadu usor afirmativ din cap, lasandu-si mana cuprinsa de cea a salvatorului sau.
-M-multumesc...multumesc mult.
Vocea inca ii tremura, la fel si micutul trup. Ar fi vrut sa se abtina insa, nu putea. Inca era speriata, inca le simtea atingerile pe piele iar zgarieturile de pe picioare si rochita rupta avea sa ii aminteasca o vreme buna de noaptea asta.

-Gata, esti in siguranta acum, zise el scotand o batista si stergandu-i usor lacrimile.
Soushi le arunca o ultima privire indivizilor care zaceau inconstienti pe pamantul rece, apoi isi indrepta privirea spre ea. Cu ochii sai neobisnuiti, stangul de culoare albastra si dreptul galben, o ajuta sa se ridice.
-Unde locuiesti? o intreba dupa cateva clipe. Po-ti sa mergi?

Isi inchise ochii asemenea unui copilas cuminte si il lasa sa ii stearga lacrimile. Dadu usor din cap si se ridica de jos, fiind capabila sa mearga chiar daca picioarele ii tremurau usor.
-In blocul din fata parcului.
Ii raspunse la intrebare, stiind ca putea avea incredere in el acum. In fond, daca acesta nu aparea, cine stie ce lucruri ingrozitoare i s-ar fi intamplat sau daca ar fi scapat macar cu viata.
Il privea curioasa cu ochi ei incetosati de lacrimile pe care le varsare, observand culoarea neobisnuita a ochilor acestuia insa nu spuse absolut nimic. Sincera sa fie, ii placeau. Erau frumosi, speciali si sclipirea acea misterioasa a lor ii atragea si mai mult interesul.

Isi potrivi mersul dupa al fetei si iesira din parc, asteptand in fata semaforului pentru culoarea verde. Cand aceasta se schimba traversara strada fara graba, urcara cateva scari si ajunsera in fata blocului.
Astepta ca ea sa bage cartela pentru a intra in bloc si insista sa o conduca pana la apartament.
Nu ca ar fi vrut sa ii incalce intimitatea, dar dorea sa o stie in siguranta.

Nu dura mult pana ce ajunse acasa, simtindu-se atat de in siguranta in compania tanarului. Cu siguranta nu avea sa doarma in noaptea aceasta. Bine ca macar maine avea liber.
Nici nu se gandea sa nu il invite pe tanar la o cafea, sa ii multumeasca mai bine ca ii salvase viata si chiar insista cat de mult putu, pana cand acesta accepta dar, sincera sa fie, ii era si teama sa ramana singura. Macar asa, mai intarzia putin clipa de singuratate.
Deschise usa apartamentului si il lasa sa intre primul, inchizand usa dupa acesta.
-Te rog, simta-te ca acasa.
Ii zambi dulce, usor chinuit dar dulce in timp ce il conduse pana in sufragie, rugandu-l sa ia loc.
-Scuza-ma o clipa. Ma voi duce sa ma schimb. Nu intarzii mult.

Ajunsi in fata apartamentului, Soushi ceda la insistentele fetei si pasi inauntru. Se descalta frumos de pantofi, incaltand niste papucei albi, de casa si o urma in sufragerie, unde ramase pe un fotoliu, privind incaperea. Era frumos mobilata cu doua fotolii si o canapea, o mica biblioteca unde se odihneau cateva carti pe rafturi, albume si o masuta de cafea. Sezu cuminte, asteptand intoarcerea ei.

Se duse direct in camera si se dezbraca, aruncand rochita rupta cat colo, numai sa nu o vada. Zgarieturile de pe picioare erau destul de adanci, si nu putea sa le lase asa.
Lua dezinfectantul si cativa buretei medicinali, asezandu-se pe marginea patului. Inca era in lenjeria intima de culoare alba, fiind prea ocupata de rani decat de haine.
-Ah!
Uitase cat de mult putea sa usture insa inclesta din dinti, continuand sa isi curete carnea sfasiata cu degete;e ei firave ce ii tremurau precum vargile in bataia vantului.

In timp ce astepta o auzi pe fata din camera, care dupa parerea sa, se lovise de ceva. Se duse si batu usor in usa.
-Esti bine? intreba el, sperand ca nu patise nimic.
Dupa cateva clipe de gandire se indeparta de usa, gandindu-se ca poate actionase cam necugetat si reveni la locul sau. Intinse mana dupa o revista si incepu sa citeasca.