Loyal to you

Jae-Joong tocmai primise o noua misiune de la arhanghelul sau superior. De data asta trebuia sa gaseasca o fata si de care trebuia sa aiba grija de acum incolo. Devenise ingerul ei pazitor. Problema era ca, superiorul sau nu ii daduse prea multe detalii despre fata si trebuia sa o gaseasca in maxim o saptamana.

Deja nu mai putea sa suporte orele plictisitoare de la academie, profesorii ce vorbeau intr-una doar despre lucruri plictisitoare iar monotonia? Oh, Doamne, monotonia o omora! Asta nu era un loc in care May sa isi petreaca timpul asa ca, cu prima ocazie pe care o avuse, chiuli de la restul cursurilor si se indrepta direct spre barul ei preferat: Rocking Angel.
Toti prietenii ei mergeau acolo iar cand acestia erau ocupati, gasea ea companie. In fond, nu arata deloc rau si era educata in finele arte ale seductiei.
Odata ce intra in bar, deja toate privirile erau asupra ei mai ales din cauza rochitei negre destul de scurte pe care o asortase cu o geaca de piele si cu cizmulite cu toc, parul ei rosu fiind strans intr-un coc rebel. Ranji slab in coltul gurii, adorand sa fie in centrul atentiei si se apropie de bar, asezandu-se pe unul din scaunele inalte.
-Un whisky sec, te rog.
Comanda tanara pe un ton usor seducator, zambindu-i barmanului pe care mereu l-a considerat foarte dragut.

Seol era un oras mare, iar misiunea lui Jae-Joong nu devenea mai usoara. Dar fiind inger si avand cativa ani de experienta, avea sa se foloseasca de sunete. Avea auzul extrem de fin si putea distinge cu usurinta atunci cand avea de gasit o persoana. Problema era ca nu stia cum arata.
Stai putin, superiorul sau ii spusese ca avea ochii albastrii, dar cat il ajuta asta? Incepu sa ofteze usor, apoi isi lipi o palma peste frunte.
Cum putea sa fie atat de uituc? Cand devenea inger pazitor, primea un semnal, putea sa ii distinga aura. Asa ca odata ce ateriza intr-un loc ferit pe asfalt isi deschise simturile, inchizand ochii doua minute.
-Pe aici, zise pentru sine simtind la cateva strazi distanta, in centrul orasului, aura fetei. Porni pe alee, constatand ca erau multe cluburi, baruri, iar zona nu era tocmai una prietenoasa.

In timp ce isi astepta bautura, tanara fu abordata de un barbat ce parea a fi deja trecut de tinerete dar care, cu o privire atenta, se putea vedea ca portofelul ii era destul de gros iar May avea o reputatie destul de negativa cand venea vorba de tipi cu bani. Era o persoana foarte profitoare si uneori isi uita simtul ratiunii ajungand in tot felul de probleme cu astfel de tipi si niciodata nu se invata minte.
Locuia singura, fugise de acasa si a fost dezmostenita, nu lucra si mai avea si academia pe cap- trebuia sa faca rost de undeva de bani iar persoanele de genul erau numai bune pentru ea. Un "sugar dady" nu strica deloc, mai ales acum cand aproape ca ramase fara fonduri.
Ii zambi seducator, privindu-l cu ochi ei mari si albastri atat de inocenti, ochi ce furase inima multor barbati pana in clipa de fata dar numai de-ar fi stiut adevarata intentie a persoanei de fata.
Nu dura mult timp si May deja incepea sa se simta ametita desi consumase doar 2 pahare de tarie iar asta nu era un semn prea bun mai ales ca ea nu se ametea atat de usor iar asta o speria putin.
Barbatul incepea sa fie din ce, in ce mai insistent sa o determine sa mearga cu el dar ea il refuza caci banuise ca acesta ii puse ceva in bautura insa, refuzurile ei erau in zadar- barbatul o prinse de brat si o forta sa se ridice, tragand-o dupa el pana afara in ciudat protestelor iar faptul ca May era acum slabita nu o ajuta cu nimic.

Isi continua in tacere drumul pe alea zgomotoasa. Muzica rasuna in boxe, mai ceva ca la un concert, iar bautura continua sa curga. Atata timp cat aveau alcool, nimic nu le mai trebuia. Peste tot unde se uita vedea baruri si cluburi, pline ochi de indivizi bogati, femei si de ce nu fete tinere dornice sa petreaca pana zori, pana adormeau cu capul pe masa. Ba chiar sa isi vanda trupurile frumoase pentru a castiga o suma frumusica. Era mult mai usor pentru ele sa faca rost de bani decat sa munceasca cinstit.
Se concetra pe aura fetei si continua sa mearga pana dadu de o straduta la stanga, odata ce iesi de pe alee. Aici, aura se simtea mai puternica, iar Jae-Joong dadu in sfarsit de club.
Odata intrat, fumul de tigara ii inunda toate simturile. Era asa de gros, ca ar fi putut sa il taie cu cutitul. Se indrepta spre bar, cercetand cu atentie. Cateva tinere ii faceau cu ochiul, vazand un tip nou, bine imbracat si dragut. Nu le dadu atentie, cu toate ca incercasera sa se lipeasca de el si inainta pana cand atentia ii fu distrasa de cateva gemete surde, venind din spatele barului. Isi dadu imediat seama ca cineva era in pericol si iuti pasul.

Cu ultimele forte pe care le avuse reusi sa se smuceasca intr-atat incat sa-l plezneasca pe barbat peste obraz, crezand ca astfel stransoarea ce ii ranea bratul avea sa slabeasca si se va putea elibera si va putea fugi dar, din nefericire, se intampla exact opusul.
Barbatul, enervat acum la culme de gestul fetei, o plezni si el la randul lui atat de tare incat aceasta cazu la pamant, gemand de durere. Isi duse mana peste obrazul ce ii ardea si nici macar nu mai apuca sa faca ceva ca bratul i-a fost iarasi prins in stransoare iar corpul i-a fost smucit brusc, ridicat si lipit de un perete ca apoi, de nicăieri, sa fie sarutata brutal in timp ce mainile barbatului cautau sa o dezbrace in ciuda protestelor acesteia dar din cauza drogului din bautura si a palmei primite, abia daca se putea tine pe picioare.
Era ingrozita. Niciodata in viata ei nu fusese atat de speriata si oricat s-ar fi zbatut si ar fi incercat sa tipe de dupa acel sarut ce nu se mai sfarsea, nimeni nu avea sa vina in zona aia izolata a barului sa o salveze si tot ce putea face acum era doar sa se roage pentru o minune ca sa scape cu bine din povestea asta.

Facu repede la dreapta, dand de o usa mai mica si neagra, ascunsa de draperiile lungi. Din spatele usii se auzeau zgomote disperate. Cineva implora ajutor si era sigur ca inauntru se aflau agresorul si victima. Sparse usa incuiata, dupa doua lovituri de picior, iar nu departe vazu si persoana ce cauta sa scape din mainile agresorului. Fara sa stea pe ganduri, il ridica de guler.
Barbatul furios se intoarse la el gata sa sara la bataie, dar Jae-Joong se feri cu eleganta, acesta nimerind cu capul in perete. Se intoarse rapid sa-l bata, dar de data asta Jae-Joong il dobora cu un pumn.
Prima oara crezu ca fu de ajuns, dar o clipa de neatentie si il nimeri in stomac cu piciorul. Jemu de durere, apoi ii mai dadu un pumn mai puternic, lasandu-l inconstient.
Nu putea sa se foloseasca de puteri, nu de fata cu fata.
Se uita la ea si ii citi aura. Era protejata lui.
"Am inceput bine."
Se chinui sa ramana in picioare si merse usor spre fata. Stia ca era speriata si nu vroia sa o alarmeze si sa o puna pe fuga.
-Esti bine? ii se adresa pe un ton bland si zambi incet.

Habar nu avea ce se întâmplase dar usa ce despartea cosmarul ei de lumea reala zburase din balamale, scapand-o de cel ce aproape ca o nenorocise pe viata.
Odata ce a fost eliberata, trupul ei slabit se prabusi la pamant, ajungand sa ingenuncheze si sa se sprijine cu mainile de podea. Totul in jurul ei se invartea, inima ii statea sa iasa din piept si abia daca mai avea aer. Habar nu avea ce drog folosise barbatul asupra ei dar starea i se inrautatea destul de repede, mai ales ca ea nu luase droguri, de nici un fel, niciodata.
Isi ridica lent privirea asupra celor doi, apucand doar sa vada finalul luptei insa a fost de-ajuns ca sa o linisteasca cand vazu ca agresorul ei zacea mai jos pe podea decat era ea acum.
Inghiti in sec incercand sa isi calmeze inima ce o luase razna dar era imposibil. Obrazul inca purta urma degetelor si arsura inca nu trecuse dar va trece, si va fi bine. Totul va fi bine acum; macar, asta spera.
Auzind vocea celui care o salvase, isi indrepta privirea incetosata catre acesta observand ca si el era ranit si asta doar din cauza ei. Dadu usor afirmativ din cap in semn ca era bine desi, nu era deloc asa dar macar scapase doar cu cateva zgarieturi si muscaturi adanci pe gat.
Incerca sa se ridice de jos dar de fiecare data cand incerca, ajungea mereu de unde pornise: podeaua iar asta o agita si mai mult. Deja nu mai suporta sa stea in camera aia mica, ingusta si plina de parfamul gretos al barbatului. Trebuia sa iasa neaaparat afara, departe de locul asta.

Viata ei era mai importanta ca a lui. Ii vazu muscaturile si zgarieturile si in acel moment ar fi vrut sa il rupa cu bataia pe ticalos, dar el trebuia sa protejeze, nu sa bata oamenii.
O vazu ca ii era tot mai rau si trebuia sa o scoata la aer. Mai facu un pas si veni langa ea. O lua in brate si iesi pe usa din dos, pentru a evita alte evenimente neplacute.
-Stai linistita te rog, vorbi pe acelasi ton cald. Nu am venit sa iti fac rau. Acum trebuie sa te duc urgent la un spital.
Spunand asta, chema rapid un taxiu si ii spuse soferului sa mearga la cel mai apropiat spital.

Desi el era cel care o salvase din ghearele acelui monstru, ar fi preferat sa nu se apropie chiar atat de mult de ea insa, in clipa de fata, se parea ca avea nevoie de blond mai mult decat oricine altcineva. Se lasa purtata de acesta, sprijinindu-si capul de umarul lui si isi inchise lent ochii. Era obosita si totusi, in acelasi timp, agitata. Era speriata si ramanea fara aer din ce, in ce mai des si era inca speriata. Ce a fost in capul ei, habar nu avea si spera ca macar de data asta avea sa se invete minte. Daca nu, blondul nu va mai fi acolo pentru ea sa o salveze si a doua oara.
Astfel de ganduri misunau in capul ei fara incetare pana cand o epuizase de tot si o facu sa lesine. Drogul din corpul ei parca nu mai inceta odata si o facea sa se simta si mai rau de parca avea o reactie alergica la el iar asta nu era de bine. Niciodata nu a fost. Mereu vazuse pe la televizor persoane ce au murit din cauza unei astfel de reactii adverse. Daca avea sa moara si ea? Nu, nu, nu, in nici un caz. Era mult prea tanara ca sa moara din cauza unei prosti!

Pe tot parcursul drumului, o tinu bine in brate. Respira cu dificultate si incepea sa se teama pentru viata ei. Acum taxiul oprise la semafor, dar in fata era coloana de masini. Nu avea sa ajunga in timp la spital. Deschise portiera, arunca rapid bani taximetristului si incepu sa alerge cu fata spre spital, dar tot nu ajungea la timp si ei ii era tot mai rau.
Se uita in toate directiile apoi intra intr-o magazie prafuita si dupa ce se asigura ca nu era picior de om, o intise pe o canapea din piele rupta.
Nu mai avea de ales, iar acum prea putin ii pasa daca il vedea cineva. Era mai mult inconstienta. Isi puse mainile pe pieptul ei, iar dupa ce rosti cateva cuvinte, mainile incepura sa ii straluceasca usor. Ranile de pe gat incepura sa se vindece, iar respiratia ii deveni mai usoara.
In cateva minute magia se opri, iar acum astepta sa vada daca depasise criza.

Habar nu avea unde era sau ce se intamplase insa incepea sa simta o caldura ciudata ce ii curpinse intregul corp iar ceea ce inainte simtise ca si o mana uriasa ce ii zdrobea inima in piept, se transformase intr-o mangaiere usoara ce o alina. Ameteala disparuse, ranile de pe corp nu o mai dureau, obrazul nu o mai ardea iar acum putea sa respire in voie, cu usurinta.
Intunericul ce nu de mult se lasa asupra ochilor ei fu inlocuit de vagi raze de lumina ce cresteau in intensitate cu fiecare clipa ce trecea pana cand, capabila sa isi deschida ochii, reusi sa vada lumina zilei ce se strecura prin geamul acelei incaperi.
Era confuza; nu stia unde se afla si cum ajunse aici. Privea in jur si nu vedea nimic altceva decat mobilier prafuit si ustensile invechite asta pana cand, dadu cu ochii de blondul ce se afla acum aplecat spre ea.
Se sperie si primul instinct ce-l avuse fu sa se indeparteze de el dar apoi isi aminti ca blondul o salvase si se opri. Inghiti in sec, ducandu-si o mana in parul ciufulit, ca apoi sa isi umezeasca buzele usor arse cu varful limbii.
-Unde...unde sunt...?

-Te afli intr-o magazie veche. Daca asteptam sa mergem la spital, mureai.
Asa ca ultima solutie era sa intervin, vorbi tanarul linistit. Desi, nu prea pot face asta tot timpul, murmura el.
Ingerii nu prea aveau voie sa intervina cand un om era pe moarte, dar de data isi calcase pe inima. Era protejata lui si cu toate ca cineva avea sa il traga de urechi, era pregatit sa suporte consecintele.
Era Jae-Joong inger, dar avea si o latura putin rebela. Acum ca fata isi revenise, rasuflu usurat, dar ceva ii spunea, ca va trebui sa fie cu ochii pe ea.
Incercand sa o linisteasca, o intreba numele si unde locuieste.

Mari ochii cand auzi ca avuse putin si ar fi murit iar asta o speria la culme. Inghiti in sec si se ridica in sezut, incercand sa isi revina din acel soc de scurta durata. Daca el nu ar fi intervenit, multe lucruri i s-ar fi intamplat si acum ea ar fi fost chiar si moarta.
Isi indrepta privirea spre el, analizandu-i atent chipul cu ochii ei albastri precum cerul, acea culoare oferindu-i o alura fantomatica si misterioasa de cele mai multe ori.
-May...Hyerin May. Stau intr-un apartament la periferie. Dar tu cine esti?
Cu toate ca o salvase, May nu stia absolut nimic despre el si nici nu ii cunostea adevarata intentie pentru care o ajutase iar asta o punea pe ganduri si o facea sa se indeparteze usor de el.
-Uite, ummm... merci mult pentru ajutor insa, daca vrei o rasplata sau ceva de genul sa sti ca sunt leftera si si sunt si bolnava! Bolnava rau, transmitere sexuala asa ca stai departe de mine, cat mai departe. Nu cred ca vrei sa te imbolnavesti si tu nu?
Incepuse aceasta sa minta, sa se agite caci abia acum realiza ca era posibil sa fi cazut din lac, in put.

-Eu sunt Jae-Joong. Nu vreau nicio rasplata de la tine. Si nici vreau sa abuzez de tine.
Crede-ma nu esti bolnava, recunosc o persoana bolnava dintr-o mie, zambi el stiind ca devenise iar speriata. Nu am sa iti fac nimic.
Stiu ca ai intrebari, dar acum nu iti pot spune nimic. Inca nu, trebuie sa mai astepti. Dar May, trebuie sa crezi ca exista persoane care vor sa faca bine, fara sa astepte o rasplata.
O privi si vazu ca inca avea hainele rupte. Desi puterile sale ii vindecasera ranile, nu putea reface si materialul.
Isi dadu jos paltonul negru si il intinse.
-Punel pe tine iti va tine si putin de cald.

Nu prea stia ce sa creada iar tipul devenea ciudat. Sa aibe incredere in el? Chiar trebuia? Dar o salvase... Si totusi, daca o mintea si mai tarziu avea sa ii ceara anumite chestii sau avea sa ii faca rau? O, Doamne, daca avea sa o scoata afara din tara si el era defapt un peste?! Nu, nu, asta era prea exagerat. Se uitase la prea multe filme in ultima vreme. Dar poate ca tipul nu era totusi chiar atat de rau. Nu arata ca si cum urmarea ceva de la ea si cu siguranta daca ar fi vrut ceva anume, ar fi obtinut pana acum la cat de bine arata si la cata forta avea avand in vedere bataia ce i-a servit-o acelui animal.
Privi geaca ce fu asezata pe umerii ei ca apoi sa isi mute privirea asupra blondului, zambind slab dar dulce.
-Da, aveam nevoie de asta. Merci.
Dadu usor din cap si privi iarasi in jur, incepand sa se simta cam stinghera in locul asta asa ca mai bine ar fi plecat acasa dar nu stia unde se afla exact si poate ca tipul de mai devreme inca o astepta deci singura optiune era sa se bazeze iar pe el.
-Umm... Jae-Joong...crezi ca..crezi ca m-ai putea duce acasa acum? Te rog?

Stia ca nu avea incredere in el, dar cu timpul spera sa o convinga. Nu avea de gand sa o lase la greu.
Dupa cate patise era si normal sa se teama de el, sau orice barbat ii iesea in cale. Fu bucuros ca primi paltonul.
Auzindu-i intrebarea, raspunse pe loc.
-Sigur ca te duc. Tu doar sa imi spui adresa. doar nu crezi ca te pot lasa singura dupa ce ai patit in seara asta,nu?
O ajuta sa iasa din magazia prafuita.
Era frumoasa, dulce ca o papusa de portelan,iar ochii ei il fermecara, aproape uitand ca trebuia sa se miste din usa, ca sa poata iesi.
-Hmm, isi drese glasul, incercand sa isi desprinda privirea de la fata ei adorabila. Deci acum pe unde o luam? si se uita la ea.

Murmura un "multumesc" pe un ton dulce ca apoi sa se ridice de pe acea canapea prafuita si sa paraseasca magazia impreuna cu blond dar cand nu ii mai auzi pasii, se intoarse spre el sa vada ce se intamplase. Ochii ei il priveau patrunzator de parca ar fi incercat sa citeasca dincolo de sufletul acestuia iar chipul, alura inocenta trada faptul ca May era defapt o fiinta rebela pana in maduva oaselor.
-Pe aici.
Indica cu degetul directia in care trebuia sa o ia, tanara inaintand deja spre casa. Stranse marginile paltonului intre degete, asigurandu-se ca ii acoperea intreg corpul. Fara el, i-ar fi fost groaznic de frig avand in vedere hainele sfasiate si faptul ca isi pierduse geaca de piele preferata asa ca, ii era foarte recunoscatoare blondului de gestul pe care l-a facut: si-a lasat propiul confort de-oparte ca ei sa ii fie cald si bine. Nu multi ar fi facut asta, mai ales in ziua de azi.

O urma pe fata in tacere, analizand fiecare straduta in parte. Se intunecase atat de bine, ca si un ac de gamalie daca aruncai, nu aveai sa il mai gasesti in intunericul ce ameninta sa inghita tot.
Vantul se porni sa bata mai tare si o vazu pe Mey cum isi strangea paltonul pe ea. In rochita aia ar fi inghetat de tot.
-Te-ai incalzit? se ingrijora el, vazand cat de strans tinea paltonul.
Spera sa ajunga mai repede acasa, caci incepuse sa picure, iar acum numai raceala nu ii lipsea tinerei.

-Ah. Da, mi-e mult mai bine acum. Se pare ca mi-am pierdut geaca, posibil am lasat-o in urma la bar. Merci mult, as fi incurcat-o daca nu mi-ai fi dat paltonul tau dar esti sigur? Adica, nu ti-e frig? Pff...ce prostie, normal ca ti-e frig; doar si tu esti om.
Isi dadu ochii peste cap din cauza propiei prostii. Uneori nici macar nu realiza cat de stupida putea sa fie si mai dadea si glas idioteniei ceea ce era si mai aiurea. Normal ca ii era frig! Nu avea decat o bluza subtire pe el si mai si incepuse sa picure. Cui naiba nu i-ar fi fost frig.
-Nu mai dureaza mult si ajungem si o sa am grija sa te incalzesti cu o cafea sau o ciocolata calda si nu accept un refuz.
Macar atat putea sa faca pentru faptul ca o salvase, ca ii salvase viata si o ajutase atat de mult.

Incepu sa rada scurt pe infundate.
-In orice caz sunt mai rezistent ca tine, o tachina blondul. Asa ca nu iti face probleme, iar geaca ti-o voi recupera cat de curand, dupa ce ma asigur ca ajungi in siguranta acasa.
Iar cand auzi de ciocolata calda, zambetul ii se largi. Parca ar fi fost un copil ce abea descoperea micile placeri ale vietii, care puteau sa ii aduca atata bucurie. Ciocolata calda fusese intotdeauna preferata sa, in special cand sarbatorile de iarna se apropiau, dar iarna era departe. Inca era iulie.
-Atunci mi-ar face placere sa iti tin putina companie la o ciocolata calda.

Se bosumfla scurt cand ii auzi scurta tachinare dar nu o deranja. Oricine era mai rezistat ca ea, ca sa fie sincera iar tachinarea nu schimba cu nimic gestul maret pe care acesta il facu.
Se bucura sa auda ca nu o refuzase si ca avea sa urce pentru o ciocolata calda, May fiind o adevarata profesionista cand venea vorba de asta. Ii placeau dulciurile foarte mult iar bunica ei o invatase cum sa prepare cea mai buna ciocolata calda din lume si acum era foare entuziasmata ca avea sa o serveasca cuiva.
Dupa doar inca cinci minute de mers ajunse in fata blocului exact in momentul potrivit caci afara incepuse o ploaie de-a dreptul torentiala. Se grabi sa intre inauntru, asteptandu-l si pe blond ca apoi sa urce pana la etajul doi unde se afla apartamentul acesteia.
Acum, se parea ca isi lasase si cheile in geaca deci le pierduse si pe acelea si nu credea ca Jea-Joong va reusi sa i le recupereze dar noroc ca avea una de rezerva ascunsa in casuta postala de unde se asigura ca o luase.
Deschise usa si il invita pe blond inauntru, agatand paltonul acestuia in cuier.
-Simta-te ca acasa, te rog.
Ii zambi aceasta dulce, facandu-i semn sa inainteze si sa ia un loc pe canapea. Desi May era o persoana foarte rebela, tinea curatenia in apartament cu sfintenie desi nu erau prea multe lucruri acolo si toate erau cam vechi avand in vedere ca inchiriase apartamentul cu tot cu mobilier. I-ar fi placut sa plece intr-o buna zi de-aici, sa scape de cartierul rau famat si sa locuiasca intr-o casuta frumoasa si stilata dar, astea erau doar vise.
-Ma duc sa pregatesc ciocolata. Tu stai comod aici si te uita la televizor. Nu dureaza mult.
Imediat ce termina de vorbit o lua direct spre bucatarie, incepand sa prepare bautura fierbinte.

Nu mai dura mult si ajunsera la casa tinerei, un apartament micut dar foarte curat. Cand intra inauntru, isi scutura bine incaltamintea pe covorasul de la usa, apoi se descalta la intrare si incalta o pereche de papuci doar pentru casa.
Jae-Joong dadu din cap in semn ca intelese si lua loc pe canapea, asteptando pe May. Apartamentul micut si usor demodat nu il deranja catusi de putin pe tanar. Studie repede mica sufragerie, apoi se ridica, intrand in balcon, privind pe fereastra. Incepuse o ploaie torentiala, ici colo se vedeau cateva siluete ce alergau de zor, ca sa se ascunda de ploaie. Deodadata un fulger isi facu aparitia, iar la scurt timp un tunet isi facu simtita prezenta.
Daca nu se insela, ploaia avea sa dureze toata noaptea, daca nu si a doua zi.
Reveni in sufragerie, asteptand cuminte in timp ce asculta stirile de la televizor.

Tresari scurt cand auzi acel tunet ingrozitor, tragand adanc aer in piept ca sa se linisteasca. Ura din suflet furtunile, mai ales cand stia ca avea sa ramana singura insa, trebuia sa se invete odata cu asta.
Scoase o tableta de ciocolata pe care puse jumatate din ea la topic intr-un ibric, pe aragaz unde avea sa faca un sirop de-a dreptul divin mai ales ca presarase si putina scortisoara si un praf de cacao special pentru o astfel de ciocolata calda.
In mai putin de zece minute era deja gata, turnand in doua cani albe decorate cu petale de cires negre si scoase o tava de fursecuri din aragaz pe care o tinuse la cald pentru cand ar fi venit de la club. Aseza frumos fursecurile pe o farfurie apoi le puse impreuna cu cele doua cani pe o tava, intorcandu-se in sufragerie unde tanarul o astepta.
-Sper ca nu te-ai plictisit. Nu prea stiu sa fiu o gazda buna.
Se scuza ea si aseza tava pe masuta din fata canapelei, servindu-i blondului cana cu ciocolata calda si fursecurile. Isi lua si ea cana si se aseza turceste pe podea, cum ii placea ei sa stea, insa avuse grija sa stea in dreapta acestuia ca sa nu blocheze televizorul in caz ca urmarea ceva ce il interesa.

Odata ce ii auzi vocea isi intoarse capul in directia ei, lasand televizorul sa vorbeasca singur. Brusc, nu il mai interesa nimic din ce auzea la cutia magica.
Ii multumi politicos si lua cana cu ciocolata calda, inspirand aroma acesteia. Mirosul de scortisoara si aroma fina a petalelor de cires ii invadara narile ca un drog. Era inebunit dupa ciocolata calda, iar daca mai avea si scortisoara, deja nu mai putea rezista tentatiei. Duse cana la gura si bau incet din ea. Era delicioasa si mai lua o gura, apoi ramase cu cana in brate. Servi si un fursec, la fel de delicios ca si ciocolata pe care  o servise.
Cand o vazu ca statea pe jos se incruta usor.
-Multumesc pentru ciocolata calda. E divina! Dar te rog sa nu mai stai jos, ai sa racesti. In plus e casa ta. Podeaua nu este cel mai bun loc pentru a te aseza, dar desigur nu doresc sa iti o predica.