Potiuni

-Sigur zise Mae.
Am pornit la drum prin padure apoi dam de trei carari.
-Oare care carare e mai buna?

- Sincer , nici eu nu stiu .. , statu putin Hongbin pe ganduri . Ala bala portcoala !, si iesi al treilea drum . Hai pe aici , chicoti.

-Bine si il urma stang langa el. La un moment dat, in timp ce mergeau se auzi un zgomot ciudat si tresari, luandu-l de mana, cautand protectie.

- Ce a fost asta ? , intreba uimit Hongbin , strangand-o usor de.mana.

Nu stiu si tufisul se misca iar, apoi un animalut ciudat isi facu aparitia.
Semana cu un cal, dar aducea putin cu un dragon, iar in frunte avea un corn stralucitor, iar corpul era stralucitor.

- Ce frumos este , se se apropie de animal cu pasi marunti si incepu sa-l mangaie . Era un animal atat de bland si firav .

-E un kirin! zise Mae apropiindu-se de animal. Acesta dadu semn din cap ca exact asta era.
Hongbin se uita intrebator la fata.
Kirin-ul este un animal considerat mitologic ce traieste in Asia. Seamana cu inorog, bine mai mult la comportament nu la infatisare. Sunt intr-un fel rude iar acesta iar din cap si se apropie de noi, atingandu-ne fruntile cu cornul sau care incepu sa straluceasca.
"Eu nu pot glasui grai omenesc in aceste locuri. Dar pot folosi telepatia. Am nevoie de ajutor si paru usor trist."

- Mai exact , ce e cu el ? , o intreba pe Mae , mangaind cu blandete animalul.

Kirinul incepu sa se agite si imi atinse pentru a doua ora fruntea.
-Doi pui au fost rapiti si acum braconieri incep sa le faca probleme atat animalelor cat si oamenilor din sat.

- Asta nu e bine , isi stramba Hongbin slab nasul . Mai bine am merge sa-i cautam puii .. poate ii putem recupera , schita un zambet larg , imbratisand usor animalul .

Kirinul ne facu semn sa urcam pe spinarea lui.
-E destul de rapid, ii spun lui Hongbin.

-Sigur poate sa ne care pe amandoi ? , o intreba pe Mae . Eu pot sa-mi folosesc aripile de inger ..

Kirinul ii arunca o privire incruntata si scoase fum pe nas.
-Eu zic sa nu mai comentezi nimic, chicoti Mae vesela, altfel te alegi cu o copita in barba si continua sa rada.

- E-eu nu am vrut sa fiu vreo povara ! , adauga Hongbin urcandu-se in cele din urma in spatele acestuia si incepu sa zboare.

-Nu esti! ii spuse fata si se urca pe spatele animalului.
Kirinul se scutura de cateva ori, pielea incepand sa ii straluceasca si in jurul copitelor ii aparura mici flacari ca niste aripi. Isi lua avant si porni la drum cu iuteala. Lasa in urma padurea frumoasa, ajungand la poalele unor munti, ninsi usori de zapada.