Voodoo Doll

Ravi era la balconul castelului , privind usor mandru de tot iadul care se ivi peste sateni . Era conducatorul tinutului focului , si nimeni nu indraznea sa se opuna lui .
- Stapane , trebuie sa incetezi .. , spuse unul dintre supusii lui .
- Da , cum spui tu ... , adauga Ravi fiind prea absorbit de focul din fata lui.

Umblam prin padure, cand aud tipete ce veneau dintr-un sat vecin cu cel se afla langa raul meu.
Curioasa, inaintez mai mult prin padure, pana ajung in satul raului meu, vazand cum se ridica fumul gros din ce in ce mai mult, din celalalt sat.

- Stiti domnule ...
- TACI ! , urla Ravi si ii dadu foc omului , racandu-l scrum . Mai are cineva , ceva de comentat ?
Toti taceau .
- Asa ziceam si eu ... , zambi si se intoarce la spectacolul cu foc.

Focul se intensificase si cativa sateni care reusisera sa scape venisera la noi, tremurand si plangand.
O femeie se apropie de mine.
-Printesa, te rog ajuta-i.
-Doamna striga altul, dacanu facem ceva, focul se va extinde si la noi si satenii incepura sa se panicheze.
-Am sa va ajut. Aratati-mi de unde a inceput.

Baiatul se plimba , inca fascinat de tot tabloul creat . Nu dupa mult timp , aceasta se plictisi si incepu sa se plimbe prin sat , stingand din focuri.

Am ajuns la iesirea din sat si observ cateva focuri aprinse. Am indreptat mana spre ele si acesta fura stinse de un val de apa. Acum problema ramanea satul vecin si imi continui drumul, cu cativa sateni, care insistasera sa nu merg singura.

Satenii erau ascunsi , de frica fugeau de el . Mai stinse din focuri , apoi se aseza pe o buturuga privind cerul intunecat.

-Hai sa stingem tot focul asta si incep sa adun cativa nori de ploaie.
Pic,pic, incepura sa cada picaturile de ploaie, reci ca gheata. Apoi incepu sa ploua din ce in ce mai tare.
I-am lasat pe sateni in urma intrand singura in sat.

Ploaia incepu sa cada , dar Ravi nu se misca de acolo . Se pare ca aceasta ploaie il linistea , isi lasa capul pe spate si lasa ca picaturile de ploaie sa-i atinga fata .

Satul nu era pustiu, dar oamenilor le era frica sa iasa din case. Drumul se deschidea catre sat incepand cu o poteca printr-o dumbrava. Unde mergeam eu, veneau si norii de ploaie si patrund mai adanc in inima dumbravei.

Totul era asa sumbru , lumea fugea de el . Lui nu-i pasa . Inspira aer adanc in piept , fara sa mai zica ceva .

Ajunse in dumbrava, apoi opri ploaia cu un semn. Cerul inca era inca inorat si isi continua drumul pana ajunse in sat, unde simti prezenta unui barbat.

Simti prezenta unei fete , dar nu baga de seama . Se ridica in cele din urma de pe buturuga , incepand sa se plimbe printre privirile ingrozite ale satenilor .
- Hmm , murmura Ravi vazand un copil mic cum trece prin fata lui dar aceasta ii porunci sa ramana pe loc . Baietelul ramase pe loc , fiind extrem de speriat si se apuca de plans dar Ravi scoase din buzunar niste galbeni si ii intinse micutului .

Ajunsa in sat vad un baietel apoi simt din nou aura baiatului de dinainte si vad un tip roscat. Din indepartare aud un glas de femeie care isi striga copilul.
- E bine o opresc eu iar dupa cateva clipe baietelul se inapoie la mama sa.

Dupa ce facu acest gest , tanarul se intoarce pe calcaie catre castel , cu mainile in buzunarele pantalonilor sub privirile ingrozite ale satenilor .

Cat de nepasator putea sa fie. Casele oamenilor nu erau intr-o conditie prea buna si incepu sa imi fie mila de ei. Cat despre el, pur si simplu nu stiam ce sa cred. Daca detinea taramul focului, toata lumea trebuia sa joace dupa cum canta el?
-Stai putin si ii i-au urma. Dar cu casele oamenilor cum ramane? Te joci cu focul, aruncand peste tot flacari, apoi cand te plictisesti iti iei jucariile si pleci?

- Ce iti pasa ? , adauga Ravi pe un ton superior fara sa stea la discutii si o lua la pas iar .

-Ar trebui sa iti pese din moment ce ai in grija ta atatia oameni. Sau te vei trezi cu satul gol, ii raspund degajata.
Dar la ce m-as putea astepta de la un tip egoist ca tine?

- Putin imi pasa de ce crezi tu , incepu sa rada si se intoarce cu privirea spre ea . Cine esti tu ?

-Nu conteaza cine sunt, il privesc mandra. Nici nu tu te-ai prezentat, asa ca nu am nici o obligatie sa iti raspund. Ai o parere asa buna despre tine ca ai impresia restul lumii este iti inferioara, dar te inseli, baietas de foc. Amarnic!
Dar ca tot tii mortis sa afli ceva, asta ca sa nu mori de curiozitate, afla ca taramul apei si al ghetii sunt in posesia mea. Si tocmai din cauza ta, oamenii au inceput sa fuga din sat.

- Deci tu esti Enyo , adauga el scurt , inca plin de sine . Bineinteles ca am o parere buna despre mine ... , surase scurt apoi isi muta privirea in alta parte intr-un mod foarte superior . Nu imi pasa de sat ! , clatina din cap . Eu cu asta ma hranesc , cu frica oamenilor !

-Mda, raspund plictisita de aerele pe care si le dadea. Demonul Ravi, se crede mare si tare si imi incrutisez mainile. Dar nu te gandesti ca poate vei ajunge in situatia demonilor, care hranindu-se cu frica si numai energii negative, acesta te vor devora pe tine pana la urma? S-au intamplat cazuri si nu sunt putine.
Si daca nu iti pasa de sat, apas cuvintele, atunci de ce nu ai omorat acel baiatel? Cumva din mila? Si tu ai slabiciuni, surad eu.

- Nu are cum sa ma devoreze pe interior , surase Ravi jucandu-se cu varful sabiei ce o purta mereu la el . Vezi tu .. ce nu stie nimeni e ca , eu , in interiorul meu , port un demon . Un demon care cu sute de ani in urma s-a dezlantuit si mi-am omorat propria familie , traind acum singur .. , se plimba prin fata ei cu mainile in buzunar . De ce nu l-am omorat ? Pentru ca imi aducea aminte de mine , cand eram mic .. , raspunse aceasta scurt .

-Baiatelul ala nu o sa ajunga ca tine! scutur din cap dezaprobatoare. Si te simti bine traind singur si spunandu-mi ca ti-ai omorat familia? Nu imi po-ti spune ca nu ai tinut la ei, macar un pic.