Super Hero

Era trecut de miezul noptii . Linistea se instalase de mult in oras , numai era nimeni pe strada . Era foarte pustiu dar Leo se plimba de unul singur pe strazi , cu mainile in buzunar . Se mai uita din cand in cand la luna plina care isi facu aparitia , iar cine avea sa-i iasa in cale , avea de suferit .

Spoiler:

Nici in noaptea asta nu isi gasise linistea acasa. Se saturase de tipetele si jignirile lor, se saturase de certuri si de reprosuri iar fiecare lovitura pe care o primea durea si mai mult decat cealalta. Obrazul ii ardea intr-o tenta rosiatica intensa iar urmele de degete inca erau vizibile in clipa cand Eun Mi tranti usa casei si parasi acel loc blestemat, picioarele purtand-o pe strazi pustii, slab intunecate de felinarele de la colturi. Ar fi plans dar numai de-ar mai fi avut lacrimi pe care sa le verse insa, acestea au secat de mult.
Oftand adanc, se aseza pe prima banca ce ii iesise in cale, fara ca macar sa observe ca ajunse in centrul orasului, fara ca macar sa observe ca nimeni nu mai era acolo la acea ora tarzie. Era pierduta in propiile ganduri iar silueta slab luminata tremura usor sub adierea vantului usor rece.

Leo simti imediat prezenta fetei , iar acesta schita un mic zambet in coltul gurii . Un zambet rautacios , sadic . Cel mai bine era sa se transforme in lup si sa se apropie de ea . Zis si facut . Se apropie cu pasi micuti catre tanara . Nu scoase nici un sunet , nu vroia sa o sperie . Deocamdata ...

Simtea cum o lua razna din cauza acelor ganduri. Nici nu avea idee cum sa scape de ei, ce sa faca si unde sa se duca prima data daca vroia sa inceapa o noua viata departe de iadul in care se afla acum. Peste tot unde a fost ei au venit dupa ea si au luat-o inapoi iar sansele de a protesta au fost atat de slabe. Nu mai suporta si uneori chiar se gandea...se gandea...de ce mai era ea aici?
Inca un oftat intrerupse linistea noptii si fata-i alba ca de portelan se ridica incet din pamant, doar ca privirea sa i se opreasca asupra creaturii ce se apropia de ea iar respiratia ii fu taiata. Cu ochii mariti, statea nemiscata ca in soc dar orice ar fi facut, nu putea simti nimic altceva inafara de admiratie iar buzele pline, usor invinetite de frig murmura un "frumos".
Timida, intinse mana subtire spre el, indemnandu-l sa se apropie si mai mult ca sa il poata atinge, sa ii simta blana neagra si sa se joace cu degetele prin ea.
-Haide, nu iti fac nimic. Promit.
Spuse pe un ton calm si dulce, chipul lumindandu-se parca in clipa cand afisa un zambet inocent iar in ochi i se citea curiozitatea.

Lupul ii simti starile si reactiile , iar el era satisfacut cand lumea era disperata , suparata . Se apropie usor de fata pentru a fi mangaiat , iar apoi cu ochii lui glaciari si negrii o fixa cu privirea .
- Ce trist ... nu-i asa ? , murmura lupul indepartandu-se cativa pasi de ea , transformandu-se din nou in forma umana . Crezi ca e cel mai potrivit lucru sa vii aici , singura ? In toiul noptii ? , incepu sa rada demonic . Pe bratul drept se observa un tatuaj ciudat , dar totusi interesant .


Tatuajul :

Spoiler:

Degetele trecura usor prin blana lui moale si pufoasa dar in clipa cand acei ochi stranii au sagetat-o, s-a oprit ca traznita facand loc fricii acolo unde admiratia domni odata. Isi retrase grabita mana, strangand-o puternic la piept. Nu ii venea sa creada ceea ce vazuse, cum din animal un om capatase forma, ii vorbea, o ingrozea.
Trupul ii tremura acum si mai mult si nu stia ce sa faca. Acel ras demonic ii opri complet inima in loc si o pironi pe loc. Ar fi vrut sa fuga dar deja isi simtea picioarele precum jeleul si totusi, cu ultimele forte ce i-au mai ramas, se ridica cat de repede putu si o lua la goana, incercand sa se indeparteze cat mai mult de acea creatura ingrozitoare, temandu-se acum pentru propia viata.

Satisfactia pentru el era si mai mare , cand victimile lui , incepeau sa alerge . El practic , se hranea cu frica si teama oamenilor , absorbindu-le incet , iar acei oameni ramaneau fara vlaga . Practic , erau morti . O lasa sa fuga , deoarece nu avea unde sa se ascunda . Isi trecu o mana prin par , fara sa-i dispara zambetul malefic de pe chip .

Cu fiecare pas pe care il facea se simtea si mai slabita si deja privirea ii era in ceata dar nu vroia sa se opreasca. Era prea speriata. Pentru prima data in viata ei vroia sa se duca acasa, sa se inchida in camera ei si sa se ascunda sub asternuturi unde mereu se simtise in siguranta dar alea au fost ultimele ei ganduri inainte ca picioarele sa o lase de tot si corpul sa ii cada la pamant, zacand inconstienta pe asfaltul rece fara a sti ce avea sa se aleaga de ea, fara sa mai poata sa isi stearga urmele de lacrimi ce ii patase acum chipul.

- Victimele ... , ofta prelung si clatina din cap . Tanarul brunet aparu in fata fetei , cu mainile incrucisate si pufni in ras . Ti-am zis ca nu ai unde sa fugi ... , murmura Leo apoi o ridica de jos numai cu o miscare a degetelor . Era foarte frunoasa fata , ceea ce il facu pe Leo sa se blocheze pentru cateva secunde . Avea pielea alba si fina , iar parul ei lung si saten ii acopereau finut chipul . Nu dura mult , iar aceasta disparu cu tot cu fata . O aseza intr-un pat urias , cu asternuturi de catifea neagra . Totul era asa intunecat ... Castelul era urias , dar pustiu . Afara era o furtuna groaznica . Leo o lasa pe fata in pat si el pleca in alta incapere.

Trecu ceva timp pana cand incepuse sa isi revina in simtiri. O durere groaznica de cap o lovise din plin si o facu sa geama usor. Ochii s-au deschis greoi dar chiar si asa tot nu reusea sa vada nimic- atat de intuneric era in jurul ei. Incerca sa isi aminteasca ce se intamplase dar nici la acest capitol se parea ca nu excela dar, totusi, o stare de nesiguranta era adanc sadita in inima ei.
Isi lasa mainile peste asternutul fin iar senzatia ce i-o oferise o facea si mai confuza. Cu ultimele puteri ce le mai avea, reusi sa se ridice si in sezut, parul lung si despletit acoperindu-i timp de cateva clipe chipul palid.
-Ah...capul meu...
Isi duse o mana la frunte, apasand-o usor dar pana si acest mic gest ii provoca durere.
-U-unde sunt...?
Murmura cat pentru sine, deschizandu-si iar ochii. Incerca din rasputeri sa se concentreze, sa scape de ceata si de intunericul din fata ochilor, sa vada ceva in clipele cand fulgerele luminau camera dar nu o faceau decat sa stranga puternic din ochi si sa geama iar de durere.

Stia ca avea sa se trezeasca cu dureri de cap sau ceva , asa ca pregatea o potiune mai speciala , care , instantaneu iti trecea orice . Intra in camera iar dintr-un pocnit de degete , lumanarea de langa pat se aprinse .
- Te-ai trezit ... , murmura pe un ton mai jos tanarul . Bea asta , daca numai vrei sa te doara capul ! , ii intinse paharul de cristal cu potiunea .

Tresari speriata cand lumanarea se aprinse brusc si astfel fu capabila sa vada unde se afla. Nimic din jur nu ii era familiar, doar vocea acea groaznica si acel chip ce o facu sa isi aminteasca tot, chiar si sentimentul de frica nemarginita.
Inima incepu sa ii bata iar cu putere si cu fiecare pas ce il aducea si mai aproape de ea, incepea sa intre in panica.
-Nu!
Tipa speriata si ii dadu peste mana, astfel licoarea varsandu-se pe jos. Impinse puternic cu mainile in salteaua moale, reusind sa se ridice din pat cat de repede putu dar o ameteala groaznica o facu sa cada in genunchi langa pat, neajutorata si ravasita. Bretele rochitei ii cazura de pe umeri, marginile ei ridicandu-se atat de mult incat pulepe albe erau la vedere iar parul ciufulit i se reversa peste chipul chinuit de durerea de cap.

- Eu ti-am zis sa bei licoarea ... , clatina din cap oftand iar . Mereu esti asa de incapatanata ? Sa stii ca nu sunt dragut mai deloc . Asa ca , mai bine ai profita de chestia asta si zi merci ca nu te-am omorat .. , o lua in brate , punand-o din nou in pat . Cu o miscare a mainii , paharul se refacu la loc , cu tot cu licoare si il puse pe dulapiorul de langa pat . Tanarul se aseza pe pat , langa ea , fara sa spuna ceva . Doar ... o privea .

Da, era incapatanata. Era atat de incapatanata incat, pana si in clipa cand o ridica in brate se chinui sa scape dar era mult prea slabita pentru asta. Frica o consumase, la fel si durerea de cap. Patul parea acum si mai comod, si mai moale iar corpul ei micut se afunda si mai mult in el, pierdut prin asternuturile negre. Abia daca respira si tot se incapatana sa nu bea din acel pahar. Ce fel de persoana putea sa repare ce a fost stricat doar cu o simpla miscare a mainii? Ce fel de persoana putea sa se transforme din animal in om? Ce fel de persoana era el mai exact? Nu mai intelegea nimic...
-Vreau acasa...
Murmura slab in timp ce incerca sa pastreze distanta fata de el, ochii imbibati in lacrimi ce stateau sa cada privindu-l inocenti si speriati, rugatori chiar.

- Ai de gand sa te duci la familia ta ? La ai tai unde te batjocoresc si te faca in toate felurile ? .. stiu ca poate a fost ciudat , ca pentru tine ca om sunt un ciudat , ca te-am atacat in halul asta .. , si se apropie de fata sarutand-o , absorbindu-i orice frica si teama fata de el . Stia ca avea sa fuga dupa ce isi revni , dar pentru prima oara , nu simtea nevoia sa o omoare . Oare ce era cu el ?

Ramase uimita cand il auzi vorbind despre familia ei si nu intelegea de unde anume cunostea acele detalii, de unde stia ce se intampla intre ea si ai ei iar asta o speria si mai mult si o facea sa doreasca sa fuga cat mai departe, sa prefere compania celor doi decat a sa dar asta doar pana in clipa cand buzele lor s-au unit iar inima ei se opri pentru o clipa ca apoi, cu bataie puternica, sa inceapa iar sa ii bata in piept calm si lipsita de griji.
Trupul odata incordat i se relaxa iar orice sentiment de teama si anxietate disparu. Cand sarutul lua sfarsit, inca intinsa in pat, il privea curioasa si inocenta. Obrajii ii ardeau senzual iar buzele isi recapatase roseata de odinioara parand si mai pline acum, si mai moi si dulci.
Degetele albe si subtiri ii atinse usor chipul, trasand gentil conturul fara ca macar sa se opreasca o clipa din a-l privi, din a-l admira; fara ca macar sa clipeasca.

Frica ii disparu treptat , iar cand isi desprinse buzele de ale ei , parca ea deveni alta persoana . De la persoana respingatoare si fricoasa , deveni o persoana draguta si relaxata . Ceea ce i se parea ciudat lui Leo , e ca acest sarut , i se paru unu placut si totusi dulce . Isi scutura capul , iar cand simti mana fina a fetei pe fata lui , rosi usor in obraji si isi lasa privirea jos

Chicoti ca o copila cand ii vazu reactia acestuia, fiind destul de amuzat ca un barbat in toata firea, ca un barbat ca el sa se rusineze astfel doar de la o simpla atingere si totusi ii placea. Nu stia de ce, dar ii placea. Degetele ei usor reci se oprira asupra buzelor lui, simtind cat de fierbinti puteau sa fie. Parca ceva o facea sa doreasca sa le sarute, sa le simta gustul iarasi dar oare, il simtise deja de ii era atat de dor? Nu stia, chiar nu stia. Totul era prea in ceata ca sa isi aminteasca iar asta o facuse sa ofteze usor.
Isi retrase mana si se ridica lent in sezut, privind in jur. Nimic nu ii era familiar dar asta nu o agita si nu o speria. Era ca si cum simtea ca apartine locului astuia si totusi, in acelasi timp, era departe de casa. Nu il recunostea pe tanar si totusi prezenta lui o facea fericita. Chipul lui ii era pe plac iar atingerile ii erau atat de cunoscute.
Il privea insistent incercand sa isi aminteasca macar un singur lucru dar cu fiecare incercare, devenea si mai confuza.
-Cine esti? Unde ma aflu?
Isi facu curaj sa intrebe in cele din urma, sperand ca acesta stia mai multe.

Se pare ca isi pierduse memoria . Nu stia ce urmari avea sa aiba sarutul acela , deoarece la toate victimile lui le manca sufletul si ramaneau ca niste legume . Fara amintiri , fara emotii , fara nimic .. practic , erau morti . O privi pe tanara cu ochii lui mari si negrii si ii atinse fruntea cu varful degetului .
- Cine sunt ? Sunt Leo ... nu ma mai recunosti ? , o intreba pe fata zambind malefic . Sunt iubitul tau ! Iar tu imi esti viitoare logodnica ... , chicoti plimbandu-se prin camera intinecoasa . Aceasta ? Aceasta e casa noastra ! , adauga Leo asezandu-se pe fotoliul din dormitor . Ceea ce nu stia fata si nimeni nu stia , era ca daca avea sa se insoare , putea sa-si sporeasca puterile .

Il privea curioasa dar in acelasi timp si confuza, ascultandu-l cu mare atentie de parca ar fi fost o copila ce primea o lectie de viata din partea parintilor. Ramase tacuta in tot acest timp, urmarindu-i cu privirea fiecare pas in parte, incruntandu-se din cand-in-cand caci nimic din ce spunea acesta nu i se parea logic. Logodnica? Iubit? Ce casa? Nu simtea absolut nimic din toate chestiile astea, nu simtea dragoste pentru el ca sa fie iubitul ei si totusi, chiar daca nu isi amintea nimic, sentimentele nu aveau nici o legatura cu memoria nu? Adica, chiar daca nu isi amintea de el, tot ar fi trebuit sa isi dea seama ca il iubeste si ca da, i se parea normal acel titlu de logodnica dar toate astea nu o faceau decat sa o ameteasca si mai mult.
Privea dezorientata in jur, incercand sa lege informatiile una de alta dar ceva la mijloc tot o impiedica.
-Daca tu spui ca esti iubitul meu si eu sunt viitoarea ta logodnica asta inseamna ca noi am...aa...sti tu...?
Rosi brusc, cu subanteles, ducandu-si imediat mainile la piept, acoperindu-l cu acestea de parca s-ar fi aparat de niste ganduri mult prea indecente pentru ea in clipa de fata.

Leo statea pe fotoliu , fixand-o cu privirea apoi isi baga o mana prin par , ciufulindu-se .
- Nu , nu am facut nimic sa stii .. , adauga Leo . Era ferm convins ca toate informatiile astea avea sa o bulverseze pe biata fata , asa ca in dulap aparu multe rochii care mai de care sofisticate , de un negru intens . Atunci ... rochiile astea , si se ridica de pe fotoliu , deschizand usa larg la dulap . Ale cui sunt ? Ale mele ? Eu nu prea .. ma vad purtand asa ceva , incepu sa rada Leo apoi scoase o rochie neagra din dulap si i-o aseza pe pat . Ar fi bine sa te gandesti cu ce sa te imbraci la nunta , deoarece maine o avem ! , adauga scurt inspirand aer adanc in piept .

Rochia :

Rasufla usurata cand auzi ca nimic nu se intamplase intre ei si ca ea inca mai era fata cuminte. Adica, sigur trebuia sa fie nu? Chiar daca nu isi amintea nimic din trecutul ei, simtea asta in adancul sufletului.
Isi indrepta iar privirea asupra lui, ca apoi sa o mute spre dulapul plin de rochii care mai de care superbe, simtind cum iar i se taia respiratia dar nu la fel cum o facuse cea pe care tanarul o alese in clipa de fata.
-Oh, cat de frumoasa e!
Exclama incantata tanara, prinzand cu grija rochia neagra intre degetele ei albe, netezind materialul atat de matasos in timp ce un zambet resemnat ii aparu pe chip.
-Ha ha...ai dreptate, nu prea te vad purtand asa ceva.
Lasa usor rochia peste propiile picioare, privind-o pierduta, ceva trist regasindu-se acum in zambetul ei cand auzi ca nunta va fi maine.
-Imi pare rau Leo...as fi vrut sa imi pot aminti macar ceva, oricat de mic...Macar, atunci, sa simt...
Si tacu. Tacu caci se simtea groaznic la gandul ca maine se vor casatori iar ea nu mai era capabila sa ii spuna ca il iubeste, ca el nu va auzi acele cuvinte intr-o zi atat de importanta.

Baiatul asculta cu mare atentie spusele fetei , apoi surase .
- Nu este nimic , iubito .. , accentua ultimul cuvant privind-o intr-un mod dulce . Daca ar stii biata fata ca totul e doar o minciuna si el defapt nu o iubeste , ci doar o foloseste pentru a capata cat mai multa putere , fugea demult . Acum , te las sa te imbraci , adauga el inchizand usa si o lasa sa se schimbe in liniste si pace .

Incercasa zambeasca mai mult, mai din suflet dar nu prea ii reusi. Dadu usor afirmativ din cap si il lasa sa plece, ramanand singura. Timp de cateva clipe nu se misca din loc. Doar privi rochia din poala ei si se gandi la ce avea sa fie. Se gandea la ziua de maine, la faptul ca se vor casatori iar ea nici macar nu il iubea. Se gandea la cum va fi viata ei daca memoria nu ii va reveni si daca va ajunge macar sa tina la Leo. Totul era atat de greu pentru ea acum si deja incepea sa o doara capul asa ca, pentru un moment, alunga acele ganduri si cobora usor din pat.
Se dezbraca de hainele pe care le purta si imbraca minunata rochie, netezindu-si usor parul cu mainele ca apoi sa il prinda neglijent intr-un coc, cateva fire de par atingandu-i pielea alba si goala a umerilor.
Cu pasi lenti se apropie de oglinda din camera, admirand felul cum arata cu acea rochie pe ea si sincer, chiar ii placea. O adora, era atat de frumoasa si eleganta iar acel negru era preferatul ei dar oare...si lui Leo o sa ii placa...? Mari usor ochii, surprinsa de propiile ganduri ca apoi sa rada usor amuzata.
-Ha... la ce ma gandesc si eu.

Tanarul se plimba pe coridoarele lungi ale castelului , fiind foarte pustiu . Practic , numai ei doi traiau acolo . Nimeni nu statea in acel castel . Defapt , statea familia lui . Pana cand demonul a pus stapanire pe el si i-a omorat . Dar nu regreta asta . E mai multa putere pentru el si vroia sa atace si celelalte regate , dar abia dupa ce primi putere absoluta . Cu o miscare a mainii , aprinse toate candelabrele si castelul se facu ca nou . Numai exista sange pe pereti , praf si panze de paianjen . Furtuna de afara, se pare ca nu avea sa inceteze . La un moment dat , trezi un schelet si o imbraca in haine de menajera , iar aceasta umbla pe acolo ca si cum ar fi fost vie . Incepu sa faca curat .