Super Hero

Se mai privi inca o data in oglinda apoi parasi camera in care se aflase pana atunci. Cum isi pierduse memoria, era curioasa sa redescopere acea "casa" de care Leo vorbise, sperand ca astfel se va simti mai atasata de acest loc sau, poate, chiar si de el. Cu fiecare pas pe care il facea, tanara ramanea si mai uimita de ce era in jurul ei si nu intelegea cum cineva ca ea putea locui intr-un asemenea lux si eleganta. Asta nu era o simpla casa. Asta era un adevarat palat.
Fiecare coridor era si mai impodobit decat celalalt, fiecare perete purta greutatea a cate un tablou ce infatisa o personalitate de seama si astfel se trezi ca se invartea in jur ca sa cuprinda in campul vizual toate acele fete demne si serioase pana ce, ajunse in dreptul unor scari acoperite cu un material rosu.
Isi sprijini mana de balustrada din lemn masiv, coborand cu grija scarile, una cate una in timp ce, la fel de curioasa, privirea in jur si nu dura mult pana ce silueta logodnicului sau isi facu prezenta in campul sau vizual.
-Leo.

- Chiar eu in persoana , adauga scurt Leo privind-o din cap pana in picioare . Era de-a dreptul superba in acea rochie . Nici lui nu-i veni sa creada cum putea sa arate si cat de bine ii venea rochia . Negrul acela intens ii scoase pielea si ochii in evidenta . El era imbracat intr-un costum negru , iar camasa o avea alba in dungi negre . Cand aceasta cobora pe treptele palatului , brunetul o lua de mana iar fata facu o pirueta . Scheletul servitor ii intampina pe cei doi cu cate un pahar de vin rosu .
- Multumesc Greta , schita un micut zambet luand paharul in mana .

Schita un zambet rusinos cand acesta ii cuprinse mana si facu pirueta, chicotind copilaroasa. Prezenta lui Leo chiar o facea sa se simta foarte bine si, trebuia sa recunoasca: arata atat de sarmant si aratos in acel costum cum, cu siguranta nici un alt barbat nu il putea egala si chiar ar fi vrut sa il complimenteze dar in clipa cand scheletul viu isi facu aparitia, tanara isi inghiti propiile cuvinte, privind acea aparitie stranie intr-un mod sceptic si de-a dreptul surprins.
Forta un zambet ca apoi sa ia paharul cu vin in mana si sa ii multumeasca acelei Greta, ridicandu-se pe varfurile picioarelor cat sa ii poata sopti la ureche lui Leo.
-Asta...e normal, nu?
Poate ca din cauza pierderii de memorie pe care o suferea acum, Eun Mi nu era capabila sa deosebeasca straniul de normal si poate ca scheletii vii erau o parte normala a vietii lor cu care va trebui sa se obisnuiasca si in nici un caz nu vroia sa se faca de ras asa ca, mai bine se asigura prima data.

- Ea e noua ''angajata'' a castelului , Greta ... , si cand o prezenta , scheletul facu o plecaciune in fata lor si se indrepta catre bucatarie . Da , este normal , lua o gura de vin apoi o fixa cu privirea . Vezi tu , ... aici nu este un loc normal . Aici esti in tinutul intunericului , mai exact eu sunt regele , iar tu ai sa devii regina , zambi aceasta larg dand pana la urma tot vinul pe gat . Hai sa-ti arat ! , si o lua de mana deschizand balconul larg iar de acolo era totul intunecat , era totul asa de straniu parca era intr-un cosmar , dar Leo era stapan peste aceste tinuturi si vroia cu tot dinadinsul sa cucereasca si celelalte regate de foc , apa , aer , lumina si energie . Vroia sa aiba putere absoluta peste toate elementele si sa fie el stapanul tututor.

Murmura un "aha" ca apoi sa ii asculte cu atentie explicatiile, privindu-l curioasa. Banuise deja ca Leo nu era un om normal si ca pozitia lui sociala era una inalta dar nu se asteptase sa fie tocmai rege si in nici un caz nu se asteptase ca tocmai ea sa ii devina regina.
Vru sa ia o gura din vin dar nu mai apuca caci deja mana i-a fost cuprinsa de cea a tanarului iar corpul i se misca dupa dorinta lui pana cand, odata ajunsi pe balcon, se opri in fata acelei privelisti ce o facu sa inghita in sec. Stranse paharul intre degete si se apropie cat de mult putu de Leo de parca i-ar fi cerut sa o protejeze. Era usor speriata de ceea ce vedea sau, mai bine zis surprinsa avand in vedere ca inca nu se obisnuise cu nici macar un sfert din toate lucrurile experimentate si auzite si nici macar nu stia cand va ajunge sa le considere normale.
Tinutul asta nu era deloc pe placul ei. Desi intunericul o linistea, ceea ce vedea ea acum nu ii oferea o astfel de senzatie si deja realizase ca a fi regina peste el nu era ceea ce isi doreste dar nu avea cum sa il lase singur pe Leo, chiar in pragul nuntii. Nu isi permitea, nu o lasa inima si numai gandul ca el avea sa sufere din cauza ei o tortura.

Tot ce ii placea lui Leo era intunericul , sa se joace cu mintile oamenilor , sa se hraneasca cu sufletele lor si mai ales setea de putere . Deabia astepta ziua cand o sa devina rege peste tot. Se intoarse cu privirea spre fata , simtindu-i frica apoi ii lua fata in palmele sale , sarutand-o iar si absorbindu-i teama . Nu permitea sa dea planul lui gres . Era o fire care nu accepta refuzuri sau esecuri .

Ramase putin surprinsa cand acesta o saruta atat de brusc dar nu gasi puterea necesara sa il indeparteze caci, parca, asta era exact de ceea ce avea nevoie.
Mintea ii era iar in ceata iar sentimentul de completa relaxare o acaparase iar de parca ar fi fost drogata, scapand pana si paharul din mana dar putin ii pasa de el in clipa de fata.
Cand sarutul lua sfarsit, trase adanc aer in piept si chipul i se imbujora iarasi, privindu-l pe Leo cu acei ochi mari si visatori ai ei, lasandu-si capul sprijinit apoi de bratul acestuia. Privind iar acel scenariu ce se intindea la nesfarsit in fata ei, nu mai simtea frica de odinioara ci parca incepuse sa ii placa, lasand un mic zambet sa ii apara pe buze.
-Ce se intinde dincolo de regat?

Asta era fix ce vroia . Sa o manipuleze ca pe o papausa . Daca avea sa-si revina sau teama sa o acapareze , planul era dus deja . O mangaie usor pe cap , inspirand aer adanc in piept .
- Dincolo de regat ? Sunt alte regate . Spre exemplu , acolo este tinutul foculuic, ii arata cu degetul inainte . Dar ai muuult de mera , deoarece regatul intunericului este foarte mare...

Ah, cat de bine era...Acele mangaieri o alintau mai mult ca orice si o faceau sa isi frece usor obrazul de bratul lui asemenea unei pisicute. Nici nu mai stia de cand cineva se purtase astfel cu ea. Sa fi fost de cand inca bunicii ei traiau? Dar ei deja au murit cand ea avuse numai 7 ani. Deci de atat de multi ani, nu...
Privea pierduta spre orizont, ochii ei incetosati si visatori cutreierand tot ce i se intindea inainte. Un taram atat de vast peste care avea sa domneasca alaturi de el. Numai gandul asta o nelinistea dar, brusc, nelinistea disparea de fiecare data cand ii simtea mana peste par, cum il netezea, si ar fi vrut sa planga caci atat de dor ii fusese de putina afectiune.
-Atat de mult de mers...
Repeta cu o voce joasa de parca o ciudata vraja nu ii permitea sa gandeasca in amanunt si o tinea beata, o tinea drogata si ii amortea simtamintele. Insa, chiar si asa, putea spune ca era fericita. Nu cunostea motivul, dar era fericita.

Cine vedea dinafara , se ingrozea . Manipularea fetei , minciunile si tinutul macabru , pareau parca rupte din povestile de groaza sau dintr-o piesa de teatru foarte dramatica . Dupa ce se insura cu ea , probabil o sa-i redea amibtirile la loc si o sa o tina in beciul intunecos si rece , ori o sa-i manance sufletul de tot . Leo era si mai confuz decat ea . Avea in minte planul perfect sa o anihileze , dar ... nu putea . Ceva il oprea si vroia cu tot dinadinsul sa scape de acel sentiment . Nu tinuse la nimeni , decat la propria persoana . Nici macar la parinti sau rude , care ulterior i-au omorat cu sute de ani in urma . Pentru Leo , pe el se iubea mai mult si ca sa-si atinga scopurile , putea pune la cale cel mai malefic plan . Nu conta cati oameni sufereau sau mureau . El trebuia sa iasa invingator intotdeauna .
- Ce vrei sa facem astazi ? , o intreba pe un ton foarte calm schitand un zambet .

-Arata-mi ceva frumos.
Ii raspunse aceasta ca si trezita dintr-un vis, ridicandu-si incet chipul spre el. Ochii ei sclipitori il priveau cu atentie, il priveau rugatori si ceva din ei era atat de senzual. Acea sclipire specifica lor era in stare sa fure inima oricui si nu se putea abtine sa nu o arate cand era vorba de Leo. De fiecare data cand chipul lui atat de perfect si masculin ii iesea in cale, inima incepea sa ii bata si mai tare iar obrajii ii erau si mai imbujorati. Incepea cumva sa tina la el? Dar era atat de brusc. Nici macar nu il cunostea. Sa fie oare sentimentele ce incepeau sa se trezeasca la viata dupa pierderea memoriei? Dar asta ar fi insemnat ca el chiar ii fusese iubit iar ei chiar se iubeau. Ah, cat de complicat putea sa fie insa, de un lucru era sigura: Leo nu mai reprezenta o simpla enigma pentru ea.

- Ceva frumos ... , repeta el apoi o lua usor de mana , indreptandu-se spre gradina cu flori . Te asteptai ca intr-o gradina sa fie flori multe si colorate , frumos mirositoare dar era exact opusul . Florile erau inconjurate de spini . Mai exact , erau trandafiri negrii iar in toata tufa , se gasea un boboc de trandafir alb ca neaua . Ajunsi acolo , tanarul atinse cu varful degetelor pe cel alb , iar aceasta se deschise intr-un mod miraculos .
- Iti place ? , apoi rupse floarea si i-o puse in par.

Ii stranse usor mana intr-a ei ca apoi sa il urmeze tacuta. Privea curioasa in jur dar, cel mai mult privea la chipul calm si inexpresiv a lui Leo ca apoi sa se rusineze si sa isi mute atentia asupra altui subiect.
Odata ajunsi in gradina, nu putea sa isi ascunda surprinderea. Era atat de...frumos. Acei trandafiri negrii, atat de ostili dar minunati ii fura respiratia. Putea fi sigura ca nu mai vazuse asa ceva in viata ei dar atat de mult se bucura ca tanarul o aduse aici.
Cand acesta ii vorbi, Eun Mi il privi iarasi iar cand ii aseza trandafirul in par, nu se putu abtine sa nu roseasca din cap pana in picioare, privind fix in pamant ca sa isi ascunda chipul rosu.
Dadu usor afirmativ din cap, zambind larg si suav in timp ce, cu varful a doua degete, atinse gentil trandafirul din par si ce petale catifelate putea sa aiba...
Chicoti usor si se indeparta grabita de el, apropiindu-se de o tufa cu trandafiri negrii. Desi acei spini pareau ca erau gata sa ii sfasie carnea, isi intinse mana spre ei iar acestia se feri din calea ei, lasand cel mai frumos si inflorit trandafir dezgolit.
Il rupse cu grija, atat de usor ca sa nu il doara, intorcandu-se la Leo unde, cu miscari elegante, i-l prinse in piept.
-Asa. Mult mai bine.
Zambi larg, netezindu-i sacoul ce ii acoperea pieptul cu mainile, sarutand suav petalele negre ca smoala a trandafirului, indepartandu-se cativa pasi.

Surase usor , atingand petalele trandafirului negru cu degetele albe si lungi . Ceva ... nu era in regula . Simtea ceva . Nu era nici sentiment de ura , nici de razbunare . Era ceva nou . Ceva de care se temea si Leo sa nu-l aiba . Erau sentimentele de iubire . Niciodata nu a simtit pentru cineva , iar din partea celorlalti , toti il urau . Inclusiv familia . In momentul acela , din reflex , o lua in brate si o tinuse strans cateva secunde bune . Parca simtea nevoia de cineva , sa-l imbratiseze , sa-i stea alaturi . Se simtea asa bine , incat si pe el il ingrozea acest lucru .

Marise ochii involuntar cand se trezi la pieptul lui dar asta nu facu decat sa sporeasca fericirea ce o simtea in clipa de fata. Isi inchise lent ochii si isi sprijini capul de pieptul lui puternic, ducandu-si mainile pe spatele lui. Stranse usor materialul ce il acoperea intre degete ca si cum nu ar fi vrut sa ii mai dea drumul niciodata, de teama ca va disparea iar ea nu vroia ca Leo sa dispara. Vroia sa ramana aici, langa ea, sa o alinte si sa o faca sa zambeasca.
Nu stia de ce insa, daca ar fi plecat de langa el, daca ar fi plecat de-aici, ceva rau o astepta acolo unde trebuia sa se intoarca. Ceva ce o va face sa planga si sa sufere si nu mai vroia asta. Era satula, ii ajunse. Acum, asta, ceea ce se intampla intre ei era ceea ce isi dorise mereu.
Zambind dulce, se cuibari si mai mult in bratele lui puternice, corpurile lor fiind complet lipite unul de altul iar caldura emanata era atat de placuta si o calma.

Clar era ceva cu el . Vroia sa o respinga , sa se termine odata cu nunta asta si sa scape de toate sentimentele astea ciudate si prostesti , dar nu putea . Ceva il tinea in loc iar el atunci o saruta pe frunte intr-un mod dragalas si o privi in ochii ei inocenti si blanzi .La un moment dat , aceasta se retrage brusc si clatina din cap in semn de ''nu'' si se indrepta rapid catre camera lui , izbind usa . Se rezema de perete, lasandu-se pe vine si inchise ocgii pentru cateva clipe . Nu vroia sa aiba sentimente pentru nimeni ! De ce se simtea asa bine in prezenta ei ? De ce nu a putut sa-i manance sufletu de la inceput ?

Chiar nu a inteles ce il apucase pe Leo de o indepartase atat de brusc si fugise de langa ea. Oare gresise cu ceva? Dar...nu asa trebuiau sa se comporte doua persoane ce aveau sa se casatoreasca? In plus, el a fost cel care a luat-o in brate iar ea doar...doar...doar a vrut putina afectiune...
Isi duse mana la frunte unde, nu de mult, buzele lui o atinse dar asta o facuse si mai trista. Isi lasa privirea in pamant, simtindu-se atat de singura si stinghera asa ca, parasi balconul si se intoarse in camera ei. Se opri iarasi in fata oglinzii, privindu-si reflexia dar tot ce vedea o dezamagea complet. Oare nu era ea destul de buna pentru logodnicul ei? Nu era destul de draguta? Probabil ca nu iar gandul asta aproape ca o facea sa planga.
Se indeparta de oglinda, lasand rochia sa cada de pe corpul ei micut. Pe cat era de frumoasa, tanara nu era demna sa o poarte. Ramanand doar in lenjeria intima de culoare rosie, se urca in pat si se acoperi cu cearsaful, incercand din rasputeri sa nu verse lacrimi.

Nici el numai stia ce vroia de la viata si ce sa faca . Gandurile ii spuneau sa se razbune , sa ia puterea si sa devina domnitor peste tot iar pe fata sa o arunce in temnita si sa uite de ea , iar inima era fix contrariul . Inima vroia sa o pastreze aproape de el , sa ii simta mirosul parfumului si atingerile ei delicate ... Aceasta ofta si in cele din urma , iesi din camera , vrand sa se indrepte spre balcon dar vazu rochia ei pe jos .
- Ce nai... ? , se intreba Leo ridicand rochia de pe jos si ii simti iar parfumul ei dulceag care pur si simplu il inebunea . Se indrepta spre dormitorul fetei , deschizand usor usa apoi se aseza pe pat . S-a intamplat ceva ?

Ar fi vrut sa doarma insa, nu putea. Cum ar putea cineva dormi, singur, intr-un loc atat de mare si pustiu? Ii era frica. Acea frica copilareasca pe care nu o mai avuse de foarte mult timp cu siguranta. L-ar fi vrut pe Leo langa ea dar acesta nu o vroia iar ea nu putea face nimic. Dar nunta? Ce se va alege de nunta? Era maine dar nu se simtea deloc pregatita. Ce va spune, cum sa il accepte, ce sa faca sa ii fie pe plac? Atatea intrebari ce ii roiau prin minte dar toate au fost intrerupte de acea voce de care ii era dor.
Isi deschise lent ochii si privi barbatul de langa ea, inima surazandu-i cand isi confirma ca era chiar Leo. Dar nu o putea vedea in starea asta deplorabila, lamentabila chiar. Arata ca naiba. Era obosita, era macinata de ganduri si ingrijorata ca niciodata nu ii va fi pe plac asa ca isi trase cearceaful peste cap, fiind complet acoperita acum. Um mic damb negru deasupra patului.
-Nimic. Nu s-a intamplat nimic.
Mormai ea de sub asternuturi, fara a da vre-un semn ca va reveni prea curand la "suprafata".

Se ridica de acolo , punandu-i frumos rochita inapoi pe umeras apoi reveni pe pat iar . Se intinse catre ea , luand-o usor in brate si cu doua degete , trase de patura de pe fata fetei . Ii vazu lacrimile , iar el ofta scurt .
-Daca tu nu ai nimic , eu sunt Regina Elizabeta ... , spuse el sarcastic incepand sa o mangaie e fata sii ii sterse usor lacrimile cu batista lui . Scuze ca m-am purtat asa mai devreme .. , isi lasa privirea in jos fara sa mai zica nimic apoi .

Il privi ca un catelus atunci cand o lua in brate si chipul ii fu descoperit, ceva din ea rupandu-se atat de dureros cand il vedea si cand il auzea, cand se intrista din cauza ei si cand isi cerea scuze. Ea ar fi trebuit sa isi ceara scuze, sa se simte rau ca nu se putea ridica la asteptarile lui.
Il cuprinse brusc in brate, strangandu-i talia atat de tare incat pieptul ei se presa de trupul acestuia iar chipul si-l ascunse in materialul ce il acoperea sperand ca asa nu va mai pleca iarasi de langa ea, ca nu ii va mai permite sa o faca.
-Eu ar trebui sa imi cer scuze. Maine e nunta iar eu nu iti pot oferi nimic. Nu sunt frumoasa si nici nu sunt demna sa iti stau alaturi. Ai avut tot dreptul din lume sa te comporti asa. Nu sunt in stare sa imi amintesc nimic, mi-e atat de rusine ca am uitat cine esti si ca nu te mai recunosc, ca nu stiu cum sa te fac fericit dar promit ca ma voi schimba! Iti jur ca voi fi exact ca inainte, ca voi fi iarasi cea de care te-ai indragostit dar te rog...nu ma lasa singura...mi-e atat de teama...
Spuse grabita printre guri mari de aer, strangandu-l si mai mult in brate, cu toata forta ce i-a mai ramas doar ca sa il simta cat mai aproape.